Tradiții românești sănătoase

Saiturile în Limba română, inclusiv Wikipedia,  dau o imagine cam stranie  a bucătăriei noastre tradiționale. În viziunea celor care s-au inspirat probabil din vechile cărți de bucate ale boierilor români, suntem mari  mâncăi, da mari, nu glumă. Meniurile prezentate drept tradiționale nu par rezonabile nici pentru omul sănătos, ce să mai zică amărâții care sunt la dietă.

E adevărat că suntem un pic maniaci când avem musafiri și ne străduim să umplem chiar excesiv masa cu mâncăruri ”grele”!.  De sărbători, este adevărat că marea noastră majoritate, chiar și cei mai săraci, ne străduim să respectăm tradiția cu sarmale, cârnați, cozonaci, plăcinte și tot felul de bunătăți.

Dar care este adevărata noastră bucătărie tradițională, zilnică?

Unii dintre noi se străduie încă să o păstreze.

Desigur, fiecare zonă din România își are tradițiile ei.

Dacă ar fi să încropesc o listă cu 5 mâncăruri tradiționale românești preferate pentru meniul meu zilnic, lista mea și a multora din România ar arăta așa (în ordine aleatoare, nu pot să le clasific)

Încep cu ciorba, desigur. Este mâncarea săracului, se poate face din orice atâta timp cât ai apă, foc, o mână de legume, sare și un pic de grăsime. O poți acri cu borș, lămâie, corcodușe, struguri verzi, măcriș sau iarna cu zeamă de varză sau chiar murături.

În copilăria mea, cel puțin, nu se pomenea masă fără ciorbă sau supă. 

Este o tradiție care trebuie reluată și ciorba nu ar trebui în nici-un caz să lipsească din dieta ta.

Fiecare familie are rețeta sa dar dacă ești foarte ocupată și nu ai timp de jocuri de cabană în bucătărie, iată cea mai rapidă rețetă posibilă pentru o ciorbă de legume super-dietetică iarna. Unii îi zic și ciorba ”a la grec” deși probabil grecii nu au habar de ea:

Cumpără o pungă de legume înghețate (din cele fără boabe de porumb, care conțin morcov și țelină) și, eventual, un ardei verde. Toacă mărunt o ceapă. Ardeiul poți să-l lași întreg, cu tot cu sâmburi. Aruncă-le pe toate într-o oală cu 1.5 l apă, ceva ulei și un pic de sare. Dacă din întâmplare ai și o rădăcină de pătrunjel și una mică de păstârnac,  nu ezita să le adaugi, dau un gust excelent. După un sfert de oră adaugă 3 linguri de orez bine spălat. Poate fi și din cel alb, e prea puțin ca să gâdile măcar pancreasul. După zece minute, verifică dacă orezul a fier. Dacă preferi, poți pune în loc de orez, un cartof tăiat cubulețe  sau o mână de paste (fierte și date prin jet de apă rece).

Dacă ai la îndemână ceva ciuperci, poți să le arunci în oală și mai lasă câteva minute ciorba pe foc.

La urmă ”drege”ciorba”. Stinge focul și adaugă un ou bătut bine cu un iaurt mic sau o lingură de smântână, amestecând continuu.  

Dacă ai verdeață proaspătă sau uscată sau congelată, pune-o în ciorbă. Lasă 15 minute oala să se odihnească, cu capacul acoperit. Dacă ai prin casă un borcan cu ardei iute murat, pune-l pe masă.

În bucătăria mea tradițională este și tocănița.

Aproape nu a fost o săptămână în copilăria mea fără o tocăniță de legume cu un pic de carne. 

Tocăniță de pui, chiftele marinate, tochitură, iahnie de cartofi, ghiveci, cum vreți să-i ziceți, este cam aceeași mâncare având la bază sosul de roșii. Sosul  cu ceapă, morcov, ardei, eventual țelină prăjite un pic în ulei și fierte înăbușit 10 - 15 minute cu roșii sau bulion îndoit cu apă. Se mai adaugă ceva mirodenii sau verdeață, un pic  de vin sau oțet. Minunatul sos de roșii, baza bucătăriilor tradiționale din toată Europa de Sud și Est, sursă sigură de vitamine și minerale.

Sosul sofrito, fără de care nu se poate concepe o dietă Mediteraneană spaniolă.

Iar spaniolii tradiționaliști au o siluetă de invidiat .....

Dacă vreți să vă înghițiți și limba de plăcere, puneți în sos 1-2 boabe de ienibahar, o foaie de dafin și ceva piper.

Un mic pont: dacă nu suportați ceapa prăjită, înăbușiți legumele în puțină apă cu ulei (cu capacul pus pe cratiță). Mâncarea iese la fel de gustoasă și pică mai bine la stomacurile sensibile.

Să nu uităm sora bună a tocăniței, zacusca de vinete, gogoșari sau ciuperci, de bază iarna.

Nu pot concepe bucătăria noastră fără o minunată varză călită, foarte gustoasă și sănătoasă. Are în orice caz mai multe vitamine decât legumele de fițe aduse de nu știu unde din lumea largă. Muncești un pic la această rețetă dar nu o faci în fiecare săptămână.

Pentru iarnă, recomand rețeta mea de varză acră călită cu carne de pasăre, care reduce considerabil sarea din fiecare porție. 

Mai am un pont pentru voi. Toamna sacrific o zi și fac pastă de ardei roșii și gogoșari. Dau prin mașina de tocat ardeii și gogoșarii și-i fierb până scad cu o treime din volum. Pun în borcane opărite și  închise ermetic. Le las o noapte învelite într-o pătură sau prelată. La toate mâncărurile, în loc de ardei pun 2-3 linguri din minunăția asta. Se mai găsește uneori și în comerț pastă de ardei dar din păcate de regulă este foarte sărată, uneori conține naiba șie de ce și tot felul de chimicale.

Ce bune sunt zilele de post cu o fasole ”rea”!  Ca în poezia populară, fasolică țucără, boierii se bucură, cucoanele se supără. Bună și în zilele obișnuite,  cu un pic de ciolan sau costiță mai slabe, fierte în prealabil cu o foaie de cimbru.

Vara însă, în loc de fasole uscată prefer o mâncărică de fasole galbenă sau verde.

Se face foarte ușor dar pierzi un pic de timp cu curățatul ei. Merită însă. 

Pui într-o oală fasolea galbenă sau verde, ceapă, morcov și ardei tăiate julien sau bucățele mici, apă cât să acopere legumele, câteva linguri de ulei și un praf de sare. Lași oala la foc potrivit, cu capacul acoperit parțial. Separat prăjești sau înăbuși câteva bucăți de carne tăiate cuburi (pasăre sau purcel).

Când fasolea este aproape gata (cam după 20 de minute), îngropi carnea în fasole și mai lași un sfert de oră la foc mic. Adaugi o lingură de smântână sau un iaurt, eventual o jumătate de lămâie mică și mai dai un clocot. Adaugi verdeață tocată mărunt și stingi focul. Lași cratița un sfert de oră să se odihnească. 

Se poate face și fără carne, desigur.

Rețeta este excelentă și iarna, cu fasole și legume congelate.

În sfârșit, să nu uităm salata.  Cu brânză! Nici-o masă fără salată. Salată verde, salată de roșii, ardei copți, vinete coapte sau prăjite, murături, ridichi negre, salata de morcov și țelină rase, salată de varză roșie sau verde, varză murată, salată orientală de cartofi cu ceapă și un pic de oțet. Salatele vesele și colorate, cu ceapă, usturoi sau verdeață și ulei de orice fel,  să nu lipsească de pe mesele voastre.

Toamna asta am găsit o minune în piață, măcriș. Crește-l Doamne prin toți mărăcinii.

Păcat că nu mai găsești pe toate drumurile salata și roșiile de altă dată. Pentru asta, i-aș strânge de gât pe cei de la țară, câți au mai rămas și care nu se străduie să refacă soiurile noastre.
Dacă aș avea curte, mi-aș face grădină de legume. Așa, tot ce pot face este să miros roșiile în piață până găsesc ceva care să semene cu ce am mâncat pe vremuri. Aleg de asemenea cea mai mică, amărâtă și încrețită salată din piață. Nu o vreau ”fragedă”, de solar. Vreau salate murdare de pământ, cu frunze verde închis, care să nu se rupă cum pui mâna pe ele.

Și mai vreau o bucățică mică de brânză albă,  de oaie sau vacă sau una de caș lângă salata mea. 2-3 măsline, o bucată de pâine neagră și nu mai cer nimic. Ăăăă, poate un pahar de vin bun.

Poftă bună!

Hei, pst, pst. Și desertul? Că vorba aia, suntem frați cu francezii, nu numai cu spaniolii și sofrito al lor.
Ou est mon désert français?
Pe vremuri,  mâncam o plăcintă sau o prăjitură cu fructe Duminica, făcute în casă. Din când în când, ceva prăjituri cu ciocolată, cremșnit sau ceva cu multă frișcă autentică de la cofetărie. Ce vremuri, ce siluetă! Desigur, de sărbători,  masa duduia de bunătăți dulci.

Mâncam însă zilnic fructe, multe fructe ceea ce trebuie să faceți și voi cei care sunteți membrii al Clubului Dolofanilor  :D

OK. Bunica a făcut plăcinta cu rețeta ei proprie. Șă pretindem că este la fel de bună ca cea congelată.