Micronutrienții

Micronutrienții sunt elemente necesare organismului în cantități foarte mici pentru a ”orchestra” diferitele funcții fiziologice. Micronutrienții măresc activitatea enzimelor, accelerează procesele biochimice în organism, stimulează sinteza amidonului, zahărului, pectinei, acizilor nucleici, protidelor, grăsimilor ș.a.
Micronutrienții pot fi de origine organică, vitaminele sau anorganică, mineralele.

Câte minerale sunt implicate în complicatele reacții chimice din organismul nostru? Nu se știe exact dar sunt oricum peste 20. Despre unele minerale se știe că joacă un rol dar rolul nu este încă bine definit (bor, crom). Despre altele numai se bănuiește că ar face și ele ceva pe ici, pe colo (arsenic, siliciu).
Plantele absorb mineralele din sol, sunt preluate de ierbivore și se plimbă în sus pe lanțul trofic.

Nu toate mineralele sunt absorbite ușor de organismele animale, ca sarea din bucate.
Bacteriile joacă un rol esențial în complicatele procese chimice care fac mineralele accesibile  organismelor animale.
De exemplu, cobaltul nu poate fi utilizat de animale decât după ce a fost procesat de bacterii în molecule complicate precum vitamina B12. Cercetătorii au început abia recent să se minuneze de amploarea rolului pe care microorganismele îl au în privința mineralelor alimentare.

Dat fiind rolul important al mineralelor în metabolismul nostru, este firesc să ne întrebăm în ce măsură pot influența silueta noastră sau sănătatea.

Se face destul de mult tămbălău legat de proprietățile minunate ale unui mineral sau altul. Dar, pe de o parte afirmațiile comercianților de suplimente alimentare nu sunt confirmate de cercetarea științifică, și, pe de altă parte, este foarte greu să ajungi deficitar în micronutrienți minerale.

Seleniul. Studiile științifice nu au reușit să demonstreze că suplimentele de seleniu ar fi bune în prevenirea cancerului sau a oricărei alte boli,  sau ar prelungi viața.

Oricum, deficiența de seleniu este foarte rară. Seleniul în exces poate fi chiar otrăvitor. În topul surselor de seleniu se află nucile, cerealele, ciupercile, carnea, peștele și oul. Suficient pentru nevoile noastre zilnice.

Cromul. Este posibil să fie necesar în metabolismul zahărului și grăsimilor dar încă sunt dezbateri pe această temă. În cantitate mare și sub diverse forme, cromul poate fi toxic sau carcinogen. Sărurile de crom pot produce alergii urâte la unii oameni.

Cromul se utilizează sub diverse forme în industrie și există o îngrijorare serioasă că ar contamina pe ici , pe colo apa de băut.

Oricum ar fi, cromul se găsește, în afară de rubine cărora le dă acea culoare superbă,  și în apa de băut. Practic nu se cunosc cazuri de deficiență de crom.

Cuprul este vital pentru toate organismele vii. Este în componența enzimelor implicate în transportul și procesarea oxigenului.  Facilitează absorbția fierului, alt mineral implicat în respirație. Deficiența de cupru produce simptome ca de anemie, dereglează metabolismul colesterolului și glucozei, crește riscul de infecții, osteoporoză și alte urâciuni.

Nu este însă nevoie de suplimente, natura ne-a pus la dispoziție o mulțime de bunătăți bogate în cupru: cacao (și deci și ciocolata!), piper negru, nuci, alune, migdale, semințe de floarea soarelui și susan, avocado, tărâțe de grâu, diverse ierburi precum cimbrul, oregano sau pătrunjelul. Excesul de cupru din alimentație este greu de realizat, organismul elimină ce nu-i trebuie în anumite limite. În schimb, suplimentele de cupru în exces pot otrăvi.

Cuprul are nevoie de un mediu acid în stomac pentru a putea fi absorbit. Se pare că medicamentele antiacid, laptele și ouăle previn absorbția de cupru.

Așa că preferați ciocolata neagră și nu beți lapte când mâncați nuci sau alune.

Fierul. Când zici fier, automat te gândești la hemoglobină, respirația celulelor și anemie.

Deficiențele de fier sunt destul de dese dar nu este o idee bună să iei suplimente dacă nu-ți zice doctorul. Nici prea mult fier în organism nu este bun. Excesul de fier în sânge produce radicali liberi care pot ataca ADN și alte componente ale celulelor.  În cantitate foarte mare este extrem de otrăvitor.

În topul alimentelor bogate în fier găsim carnea roșie, lintea, fasolea, carnea de pasăre, ficatul (inclusiv cel de pui), peștele și scoicile, vegetalele cu frunze verzi, năutul, prunele. Fierul din carne și ficat se asimilează mai ușor decât cel din vegetale. Așa că nu este cazul să vă stresați dacă nu vă place spanacul.

Manganul este alt micronutrient esențial, intervenind într-o listă foarte lungă de enzime. 

Exisă o îngrijorare relativ la excesul de mangan din apă care poate afecta creierul. Poate chiar duce la bolile Parkinson și Alzheimer.

În ce privește deficiența de mangan, manganul este așa de răspândit că nu se cunosc cazuri de deficiență datorate alimentației normale. În schimb suplimentele de fier, magneziu și calciu pot cauza o deficiență de mangan.

Un motiv în plus să nu te joci cu suplimentele.

Un nivel mai scăzut de mangan în sânge este  prezent artrită, osteoporoză, diabet și altele. 

În topul alimentelor bogate în mangan sunt ananasul, migdalele, alunele, nucile, fulgii de ovăz, tărâța de grâu, spanacul, ceaiul verde, pâinea integrală, unele soiuri de fasole mai colorată și orezul brun. 

Zincul se găsește în componența a peste 100 de enzime. Nu este de mirare că aproape toate suplimentele de vitamine includ și zinc.

Excesul de zinc produce tulburări în absorbția cuprului și fierului. 

Deficiențele de zinc se datorează unei diete sărace. 2 miliarde de oameni din țările sărace suferă de deficiență de zinc. Deficiența de zinc duce la diverse tulburări digestive, ale ochilor și pielii, afectează creierul,  imunitatea și utilizarea carbohidraților și altele. Riscul cel mai mare de deficiențe îl au copii și cei cu probleme la rinichi.

Zincul din plante depinde de cantitatea de zinc din solul pe care sunt cultivate. Jumate din Turcia, o mare parte din China și India au soluri sărace în zinc. Solul poate fi îmbunătățit adăugând diverse îngrășăminte, printre care cenușa rezultată din focul de lemne.

Cea mai mare concentrație de zinc o putem găsi în carnea de vită, ficat, tărâțe de grâu, susan, țelină, muștar, fasole, alune, nuci, migdale, semințe de floarea soarelui și coacăze.

Acestea fiind zise, din dieta noastră săptămânală nu trebuie să lipsească pâinea integrală, carnea, leguminoasele, alunele, nucile, migdalele. Din când în când un ficat cu ceapă sau la grătar și ciocolată :)