Îmi ești drag ca sarea din bucate

Sare strălucitoare la Salina Praid

A fost odată un rege care și-a întrebat fata cât de mult ține ea la el. "Îmi ești mai drag... ca sarea din bucate" a răspuns ea. Regele s-a gândit că asta înseamnă foarte puțin și s-a întristat foarte tare. Nu mult timp după aceasta regele a făcut o mare petrecere. Fata a avut grijă ca fiecare fel de mâncare adus la masa regelui să nu aibă de loc sare. Și așa, nimic nu mai avea gust bun pentru el. La urmă, fata i-a povestit ce și cum. Regele nu a avut încotro și a recunoscut ce importantă este sarea...
(poveste veche germană)

Încerc să pun ceva ordine în mintea mea. de mai bine de un an sunt total confuză în ce privește subiectul
”Cât de multă sare putem mânca fără probleme”?

Mai întâi, ceea ce este evident. Citez din Wikipedia:
"Prea multă sau prea puțină sare în dietă poate duce la crampe musculare, amețeală, tulburări ale echilibrului electrolitic care poate cauza probleme neurologice sau chiar moarte.  Prea multă apă, fără suficientă sare, te pune în pericol de intoxicare cu apă. Ingerarea de sare în cantitate prea mare în timp foarte scurt (1 g per Kg de greutate corp) duce la moarte. Se cunosc cazuri de deces în urma ingerării de soluție salină ca vomitiv.”

Unelte de minerit la Salina Praid

Sarea este esențială pentru viață și consumul de sare este instinctiv și împinge orice om sau animal să caute și să consume alimente conținând sare. Foamea de sare este influențată și de gusturi, tradiții în bucătărie și în conservarea alimentelor și de larga răspândire a sării în mâncarea industrială.

La un moment dat în istorie, consumul ridicat de sare a fost recunoscut ca fiind în detrimentul sănătății.
Studiile științifice asupra efectelor sării pică în două categorii. Multe din  ele asociază consumul ridicat de sare cu hipertensiune și o rată crescută de boli cardiovasculare. Da multe altele au descoperit hibe în statisticile utilizate de aceste studii și consideră că nu e nici-un motiv ca indivizii sănătoși să reducă sarea din alimentație. Mai ales că multe studii au fost realizate pe șoareci, nu pe oameni.
Și totuși, într-un studiu la nivel național în Finlanda, implementarea unui program de reducere a sării la nivel național a dus la reducerea sodiului ingerat. A rezultat o descreștere a tensiunii arteriale sistolice și diastolice, care a avut ca urmare scăderea cu 70-80% a cazurilor de deces datorate bolilor de inimă și atacurilor cerebrale. Chiar nu poți ignora asemenea date.
Un articol nou din revista The New England Journal of Medecine,    Salt in Health and Disease — A Delicate Balance  (Sarea în sănătate și boală - un echilibru delicat) oferă o privire generală asupra stadiului cercetărilor privind relația dintre consumul de sare și hipertensiunea și bolile cardiovasculare. Dacă te descurci cu termenii medicali, este o lectură interesantă.

În ce privește siguranța, limitele de jos și de sus ale sării nu au fost încă identificate clar. Este o controversă continuă, toate părțile bombardând cu atâtea argumente că este foarte greu să mai accepți indiferent ce cifră ți se pune în față.

Când știința bâjbâie, mă întorc la propria experiență și țin degetele încrucișate.
O dietă cu foarte puțină sare (sub 1500 mg) este aproape imposibil de ținut în dieta modernă.
Nu este fezabilă. Chiar și o dietă cu mai puțin de 2000 mg este dificil de ținut, mai ales iarna.

De fapt nici nu este un pericol să mănânci prea puțină sare, afară de cazul că ții o dietă cu fructe și lapte, ceea ce nici-un guru în nutriție nu-ți va recomanda pentru o dietă normală.
Dar trebuie să reduci sarea dacă ești sănătos, bogat au ba, deștept sau poate nu?
Dacă renunți la sticsuri, chipsuri, snackuri și alte prostii similare, ceea ce orice doctor, nutriționist sau organizație de sănătate din lume îți recomandă, reduci implicit destul de mult din sarea pe care o înghiți.
Dar, bănuiesc că orice ar zice știința, majoritatea oamenilor or să mănânce câtă sare au chef și vor renunța la asta poate numai dacă la un moment dat în viața lor un doctor va zice ”oprește-te că mori”.

Prea multă sare în mâncare poate produce edeme (umflarea țesuturilor datorită retenție de apă). Aceasta chiar este ușor de observat. Dacă prea multă sare în mâncare face să ți se umfle gleznele sau diverse alte
încheieturi, nu ai decât o soluție. Ascunde solnița, adaugă mai puțină sare la mâncare, limitează consumul de carne procesată și de murături. La modul general, încearcă să reduci sarea. Cât de mult? Evident, până nu mai ai edeme.

Dar în ce privește hipertensiunea? Trebuie să reduci sau nu sarea?
În privința hipertensiunii, este obligatoriu să reduci sarea. În teste clinice, reducerea sării este asociată cu reducerea presiunii arteriale,  mai mult la persoanele cu hipertensiune decât la cele sănătoase.
Reducerea consumului de sare este asociată cu un răspuns mai bun la tratamentul anti hipertensiv, inclusiv
la pacienții cu hipertensiune rezistentă la tratament.

Indiferent dacă ești sănătos sau bolnav, sunt studii care susțin că este important să crești potasiul din dieta ta pentru a contracara efectele sării. Aceasta chiar nu e dificil de loc dacă incluzi fasolea, lintea, mazărea, cartofii, nucile, portocalele, ciupercile, roșiile și așa mai departe în meniul tău.

În cazul meu, dieta cu mai puține cereale și făinoase (ceva între Dieta Mediteraneană și Dieta South Beach), reducerea sării (între 1600 - 2000 mg zilnic), mai multe alimente bogate în potasiu (în jur de 4000 mg pe zi) și mișcare fizică mai multă au avut ca rezultat reducerea numărului de pilule anti hipertensive și o sănătate mai bună în general.

Totuși vara și dacă fac mai multă mișcare fizică, am grijă să beau apă minerală și să mănânc un pic mai
sărat. Nu aștepta să ți se facă sete ca să bei apă. Dar, dacă afară este foarte cald, să bei prea multă apă și
mănânci nesărat este o rețetă pentru o stare de amețeală.

Un castron cu o salată de roșii, ardei, castraveți, ceapă, pătrunjel cu ulei de măsline, un pic de suc de
lămâie sau un pic de oțet, câteva măsline și bucăți de brânză albă - este cea mai bună salată de vară.

Faimoasa salată grecească sau bulgărească sau românească sau cum vreți să-i ziceți, este sănătoasă,
gustoasă și așa de ușor de făcut.

Bănuiesc că în ce privește sarea, ca în  toate lucrurile bune din viață, cheia este moderația.

Un pont. Când vă mai plimbați prin țară, vizitați și Salina Praid, una din cele mai mari saline din România.

Acidul citric

Acidul citric este un acid slab, solubil în apă, care se găsește în fructele citrice și unele vegetale. Le
dă acel gust acru. Este foarte concentrat în lămâi, unde poate ajunge până la 8% din masa uscată.

Un fapt interesant relativ la acidul citric este că organismele noastre îl produc în cantitate mare (ceva între 1,5 și 2 Kg pe zi) dar îl metabolizează rapid.
În anul 1953, Sir Hans Krebs a primit premiul  Nobel pentru medicină pentru descoperirea rolului important al acidului citric într-o serie de reacții chimice utilizate de toate organismele aerobice pentru a genera energie. Puteți citi mai mult în Wikipedia despre ciclul acidului citric, cunoscut și ca Ciclul Krebs.

Nu este nici-o legătură deosebită între acidul citric și acidul ascorbic, amândouă sunt 2 chimicale diferite.

Se pare că organismul nostru nu utilizează de loc acidul citric ingerat. Nu este necesar să înghițim acest acid dar este utilizat pe larg de industria alimentară pentru a îmbunătăți aroma alimentelor și a le conserva, datorită prețului scăzut și ușurința fabricării lui.

Utilizarea acidului citric acid este aprobata de UE și este cunoscut ca E330.
Administrația SUA pentru alimente și medicamente (The United States Food and Drug Administration) consideră de asemenea acidul citric ca fiind sigur dacă este utilizat ca aditiv alimentar.
Acidul citric a fost produs artificial mai întâi din citrice dar tehnica era ineficientă  și rezultau numai cantități mici. Acum, acidul citric se fabrică utilizând Aspergillus Niger, un mucegai alimentat de glucoza ieftină din siropul de porumb.

Aciditatea crescută prin adăugarea acidului citric previne înmulțirea bacteriilor și ciupercilor, astfel prelungind viața alimentelor și băuturilor. Ajută de asemenea să se păstreze aromele și menține pH-ul la un nivel acceptabil pentru a împiedica degradarea alimentelor, în special cele din conserve.
Dar de ce se adaugă acid citric în unele conserve de roșii?
Roșiile sunt  considerate în general ca fiind un aliment acid care poate fi conservat fără nici-un aditiv
alimentar. Totuși unele varietăți noi de roșii sunt mai puțin acide și pentru a preveni botulismul trebuie
precauții noi.

Acidul citric se găsește în mod obișnuit și în diverse produse cosmetice. Se adaugă pentru a ajusta nivelul pH al cremelor, loțiunilor și gelurilor pentru a coincide cu nivelul pH natural al pielii noastre.
În detergenți, șampoane și săpun, acidul citric este adăugat pentru a se forma mai ușor spuma. De asemenea
crește eficiența acestor produse deoarece ajută la dizolvarea petelor mai rapid.
Acidul citric este preferat altor aditivi deoarece este prietenos cu mediul, biodegradabil și relativ lipsit de pericole.

Deși acidul citric este în general sigur, pot avea loc efecte secundare dacă este utilizat sau consumat în
exces. Întreg sistemul digestiv poate fi iritat, provocând arsuri și rănind mucoasa stomacală. Simptomele acidului citric în exces includ crampe stomacale, diaree, greață și vomă.
De asemenea ochii, organele respiratorii și pielea pot suferi și pot da senzații neplăcute de iritare la
consumul de acid citric în exces.
Persoanele cu pielea sensibilă ar trebui să evite chiar cremele conținând acid citric care le-ar putea cauza
iritații sau chiar o formă de erupții pe piele.

Unii doctori spun că acidul citric poate strica dinții. Efectele acidului citric asupra dinților sunt cunoscute de cel puțin din 1970 când revista The Journal of the American Dental Association a prezentat un
raport indicând că utilizarea obișnuită și abuzivă de alimente conținând acid citric poate eroda smalțul
dinților. Alte cercetări științifice par să confirme rezultatul studiului. Se pare că este în special
dăunător bebelușilor și copiilor.
Multe din alimentele comerciale pentru bebeluși conțin mici cantități de acid citric pentru conservare. O
soluție să reduci acidul citric din mâncarea bebelușului tău este să-i prepari singură ”papa bun”.

La un moment dat în istoria recentă, un deștept a citit despre Ciclul Krebs. Cuvântul ”krebs” în L. germană
se traduce prin ”cancer”. De aici ”Ciclul cancerului” și așa s-a răspândit ideea că acidul citric ar fi
cancerigen. De fapt, nu este.

Cu excepția cazurilor de alergie sau intoleranță la acid citric, acidul citric în cantități mici nu face rău, sau așa cel puțin ne spun cercetătorii.
Dar... dacă citiți etichetele alimentelor din supermarket, conserve, gem, iaurt cu fructe, biscuiți
și prăjituri, mezelicuri, sunt mari șanse să găsiți acidul citric printre ingrediente.
Înseamnă aceasta că înghițim acid citric artificial în cantități mici? Există un studiu care să ne zică care
sunt  efectele pe termen lung al acestor ”cantități mici” de acid citric artificial înghițite zi de zi?
Altele decât posibila eroziune a smalțului dinților?

Până când aflăm mai multe despre acidul citric, cel mai bun sfat este să încercăm să reducem cantitatea de
acid citric din meniul zilnic.
- Elimină băuturile răcoritoare care conțin acid citric
- Pe cât posibil, cumpără acele conserve și sucuri de roșii care nu conțin acid citric
- Limitează consumul de mezeluri
- Dacă poți, fă-ți propriile gemuri din fructe proaspete, fără aditivi. Adaugă zeamă de lămâie pentru un
gust mai bun și conservare dar nu adăuga acid citric artificial.
- La modul general, fără să devenim obsedați, ar fi bine să evităm alimentele care conțin acid citric
artificial, ori de câte ori este posibil.

Referințe
Wikipedia - E Number
Wikipedia - Citric Acid
Twelve Quick Facts about Citric Acid, Ascorbic Acid, and Vitamin C
Lemon Juice Citric Acid for Canning Tomatoes

ps. Ce ziceți de o limonadă proaspătă, din suc de lămâi proaspăt stoarse, un pic de zahăr, miere sau
xylitol, un pic de ghimbir sau mentă? Merge și un pic de ceai de soc pentru aromă și un plus de efect anti-răceală,  până apar florile proaspete ca să facem socată. Dar nu așteptați vara, este bună și acum pentru a preveni virozele.
Cel mai bun remediu,  dacă deja ați făcut viroză.

Drob

Drobul de miel - o mâncare delicioasă pe masa noastră de Paște!

Ceea ce îmi place la această rețetă este că de fapt poți să o faci ușor din orice fel de carne, când ai chef de o plăcintă de carne, și tot iese bună.

Nu-ți bate capul cu colesterolul sau caloriile. Colesterolul nu crește din alimente ci din stres.
Caloriile nu sunt multe, în schimb ai fibre din belșug, minerale și vitamine.



Varianta I - Drob de miel
Ingrediente
Ficat, rinichi, splină și plămâni de miel.
Verdeață și ceapă verde, eventual și usturoi verde, în volum egal cu carnea (jumătate ceapă verde și usturoi verde și jumătate mărar și pătrunjel)
Prapur de miel sau foi de plăcintă din comerț sau 1 foaie făcută din 200 g unt, 200 g iaurt, 600 g făină.
O felie de pâine muiată în apă sau lapte.

Preparare
Fierbe măruntaiele în apă puțină, cam 15 minute să-și schimbe culoarea.
Lasă-le să se răcească și dă-le prin mașina de tocat cu găuri mari. Se pot toca și la blender dar nu prea mărunt..
Toacă fin ceapa verde și verdeața cu cuțitul. Nu le da prin mașină sau blender!
Bate bine de tot 3-4 ouă.
Amestecă totul cu un pic de piper și sare.
Unge o tavă adâncă și nu prea lată. Prapurul trebuie să fie mai mare decât tava, că trebuie să ajungă să acopere drobul.
Tapetează tava cu foaia de plăcintă sau prapurul. Toarnă amestecul de carne cu verdeață.
Adună deasupra prapurul sau foaia de plăcintă rămasă în afară.
Unge cu ulei.
Lasă 1/2 de oră la cuptor sau până se rumenește.

Un pont
Poți folosi o tavă de cozonac. Pune ouă tari pe mijloc și când tai feliile de drob, arată foarte bine.

Varianta II - Drob din ce vrei tu să fie

Ingrediente
Orice carne dar combinația pe care o recomand este ficat de pasăre sau porc, un pic de carne de purcel.
O mână bună de ciuperci pleurotus.
Verdeață și ceapă verde, eventual și usturoi verde, în volum egal cu carnea (jumătate ceapă verde și usturoi verde și jumătate mărar și pătrunjel)
Foi de plăcintă din comerț sau 1 foaie făcută din 200 g unt, 200 g iaurt, 600 g făină.
O felie de pâine muiată în apă sau lapte.

Preparare
Țineți ficatul cam 1/2 oră în lapte.
Ficatul și carnea, tăiate bucăți cam de 2 cm,  se înăbușe cu un pic de ulei, cât să-și schimbe culoarea.
La urmă se adaugă și ciupercile Pleurotus tăiate bucăți și se lasă un minut, cât să se înmoaie.
Lasă-le să se răcească și dă-le prin mașina de tocat cu găuri mari. Se pot toca și la blender dar nu prea mărunt..
Toacă fin ceapa verde și verdeața cu cuțitul. Nu le da prin mașină sau blender!
Bate bine de tot 3-4 ouă. Amestecă totul cu un pic de piper și sare.
Unge o tavă adâncă și nu prea lată. Foaia de plăcintă să fie mai mare decât tava că trebuie să ajungă să acopere drobul.
Tapetează tava cu foaia de plăcintă. Toarnă amestecul de carne cu verdeață.
Adună deasupra foaia de plăcintă rămasă în afară.
Unge cu ulei.
Lasă 1/2 de oră la cuptor sau până se rumenește.


Un pont
Poți folosi o tavă de cozonac. Pune ouă tari pe mijloc și când tai feliile de drob, arată foarte bine.


Am mai găsit rețete interesante aici http://www.dollo.ro/2011/04/drob-din-carne-de-ied-si-porc/ și aici

http://www.pofta-mare.ro/retete_pasti_drob_miel.php

Pst. Merge cu un pahar de vin alb!

Grăsimea brună

Grăsime maro (mă rog, brună), grăsime bej, grăsime albă ... Parcă începe să sune a jazz.
Mulți dintre noi ar prefera să asculte un șlagăr de gennl ”un măr pe zi ține grăsimea departe” sau poate ceva muzică hard rock ”mănâncă ce vrei 5 zile și postește 2 și ai să slăbești”.
Dar când este vorba de chimia din corpul nostru, lucrurile sunt așa de complicate că nu suferă comparație nici cu o simfonie.

Zâmbesc strâmb când citesc: ”îngrășarea se datorează unui dezechilibru fundamental energetic, când energia furnizată de mâncare depășește energia cheltuită pe mișcarea fizică și procesele metabolice”.
O terapie pentru reducerea greutății corporale trebuie desigur să implice mai puțină mâncare și mai mult exercițiu. Dar aceasta nu este nici pe departe de ajuns. Cine a trecut printr-o dietă știe prea bine aceasta.
Ființele umane și-au dezvoltat mecanisme biologice incredibil de complexe pentru a-și procura energia și a-și face rezerve. În afară de aceasta, anumite ”rotițe” din acest mecanism pot să funcționeze aiurea din cauza schimbărilor din mediul înconjurător, sau datorate vârstei, excesului de zahăr și amidon din alimentație sau mai știu eu ce.

De ani de zile, cercetătorii studiază grăsimea brună, un tip de grăsime generatoare de căldură, care arde energie în loc să o depoziteze (cum face grăsimea albă).
Bebelușii o au, pentru a le ține de cald. Ceea ce explică de ce unii bebeluși au supraviețuit după ce au stat ore în șir afară în ger.
Inițial, cercetătorii au crezut că adulții nu mai au această grăsime brună. Dar, surpriză, nu numai că mai au câte ceva din ea, dar chiar joacă un rol important în producerea căldurii și în metabolismul energetic.
O altă surpriză, grăsimea brună oferă o apărare naturală împotriva obezității: oamenii cu o cantitate mai mare de grăsime brună au o greutate corporală mai mică.

O dietă severă cu restricții calorice face mai mult rău, decât bine.
Pentru oamenii cu greutate normală, grăsimea brună consumă energie în timp ce grăsimea albă tinde să o depoziteze. Dar în cazul celor care urmează o dietă cu restricții calorice severe, grăsimea brună devine în mare parte inactivă ceea ce înseamnă că amândouă tipuri de grăsime devin organe de depozitat energie. Devine extrem de dificil să mai slăbești.
E ca și cum ai conduce o mașină și degeaba apeși accelerația pentru că un picior invizibil a acționat frâna.
Fenomenul este bine-cunoscut dar cercetătorii de la Garvan Institute of Medical Research din  Sydney și de la Universitatea NSW au găsit și explicația științifică. Au folosit șoareci în experimentul lor dar mecanismul este probabil la fel și la ființele umane.
Ei au arătat că un neuro-transmițător,  neuro-peptida Y (NPY), cunoscută că stimulează apetitul, joacă de asemenea un rol major în a controla dacă organismul arde sau depozitează energia.
“Un nivel mare de NPY semnalează corpului că se află într-o situație de ‘foamete’ și că trebuie să încerce să-și refacă și să conserve cât de mult posibil energia. Ca rezultat, corpul reduce procesele care nu sunt absolut esențiale pentru supraviețuire.”
Ca urmare, grăsimea brună, unul din țesuturile primare în care corpul generează căldură și deci utilizează energie, este deactivată.

În metabolismul uman sunt implicați o mulțime de hormoni și nu mai știu câte alte chimicale.
Ca să nu mai menționez genomul și mecanismele de activare/ dezactivare a genelor.
Dar atunci când te lupți cu grăsimea cea încăpățânată, te agăți și de ultimul pai.
Se fac acum studii pentru a vedea cum se poate crește și activa grăsimea brună.

Acum un an, cercetătorii de la Universitatea Harvard au făcut o descoperire importantă pe șoareci, descoperire confirmată ulterior pe oameni. Se pare că exercițiul fizic aduce și alte beneficii în afara arderii caloriilor. Și anume,  produce un hormon, numit irisin. Irisin este un călător ”ecologic” prin organismul nostru. Crește celulele brune cele bune și descrește celulele albe ”poluatoare”.
Irisin nu este de altfel singurul ”produs secundar” al exercițiilor fizice, rezultă de asemenea sute de proteine cu rol important în sănătatea noastră.

Un alt candidat pentru creșterea cantității de grăsime brună din organism este Acidul ursolic, care se găsește în mere (în special în coajă), prune, unele ierburi mediteraneene și de pe la noi cum ar fi busuiocul, levănțica, oregano, cimbrul și câteva fructe de pădure cum ar fi coacăzele.
Evident că mass-media a percutat imediat la această știre și a lansat un nou șlagăr ”Mâncați mere” dar lucrurile nu sunt de loc simple. Cercetările sunt confirmate numa în studii pe șoareci deocamdată.
Dar, mă rog, un măr pe zi este oricum una din cele mai bune idei pentru sănătatea ta.

Alți cercetători a descoperit o proteină care activează grăsimea brună dar cum poate fi aplicată descoperirea în practică nu este așa de clar.

Până sunt identificate metode mai deștepte pentru a mări cantitatea de grăsime brună din organism. singurele sfaturi pe care le aplic și pe care le pot da:
- nu urma diete tembele, care restricționează drastic caloriile. Dar nici nu mânca în neștire.
- ce mănânci și când mănânci este foarte important. Nu mânca prea mult seara. Mănâncă cât se poate de variat, cât mai multe legume, fructe și leguminoase dar și carne de calitate, ouă, lactate și brânzeturi. Include ”grăsimi bune”, cum ar fi uleiul de măsline, floarea soarelui și rapiță. Ai grijă ca peștele, uleiurile vegetale, nucile, alunele și migdalele să facă parte din meniul tău săptămânal.
- o salată pe zi și câteva fructe, inclusiv mere și prune, nu vor crește poate cantitatea de grăsime brună din corpul tău, dar vor ține doctorul departe de tine.
- fă din mișcare un stil de viață. Chiar dacă nu ai să vezi imediat rezultatele, pe termen lung, sănătatea și silueta ta se vor îmbunătăți.





Așa că, indiferent de ce șlagăr este la modă, pune-ți adidașii în picioare și mișcă-te.!

Referințe

Mechanism That Regulates Production of Energy-Burning Brown Fat Discovered
Apple Peel, New Weapon to Fight Obesity
Wikipedia Brown Adipose Tissue
Ursolic Acid
Ursolic Acid Increases Skeletal Muscle and Brown Fat and Decreases Diet-Induced Obesity, Glucose 
Intolerance and Fatty Liver Disease
Understanding Obesity And How Brown Fat Cells Form
Turning White Fat Into Energy-Burning Brown Fat: Hope for New Obesity and Diabetes Treatments
Why obesity is stubborn
Protein that stimulates brown fat could boost weight loss strategies
Joslin Scientists Discover Mechanism That Regulates Production of Energy-Burning Brown Fat
A PGC1α-dependent myokine that drives browning of white fat and thermogenesis

Umami

Câte senzații de gust avem? Dulce, sărat, amar, acru, răspunde fiecare instananeu.
Ei bine, mai există o senzație de gust, umami.
Cuvântul vine din japoneză și înseamnă ”gust plăcut, savuros”.
Idea unui al 5-lea gust a fost dezbătută din 1908, când japonezul Kikunae Ikeda  a propus termenul umami.
Abia în 1985, lumea științifică a recunoscut acest gust, ca fiind gustul dat de glutamat și nucleotide.

Dacă vreți să identificați acest gust gândiți-vă la un castron de paste fierbinți cu un sos bun de roșii și brânză parmezan, un cotlet la grătar, o mâncărică de ciuperci, o tocăniță de pui, niște creveți dați rapid prin ulei. Arome subtile, rezultate din experiența a secole de tradiții culinare. Desigur, gustul se simte dacă alimentele sunt proaspete și crescute în mod natural. Din experiența fiecăruia, o roșie de grădină nu are aceeași savoare ca una de seră.
Gustul umami se simte numai într-o anumită concentrație și depinde și de cantitatea de sare. Este motivul pentru care savurăm mai bine anumite alimente dacă le mâncăm cu pâine puțină sau de loc și dacă nu adăugăm sare în neștire. Cred că și zahărul atenuează gustul umami. Ceaiul verde are cu totul altă savoare dacă nu este îndulcit.
Cei care trebuie să mănânce nesărat, pot savura din plin mâncarea dacă au grijă să aibă concentrația corespunzătoare de umami. O supă cu puțină sare dar suficient umami este un deliciu, fără umami este o simplă apă chioară.
Gustul umami nu se pierde odată cu vârsta așa cum se pierd alte senzații de gust și mirosul, ceea ce înseamnă o mai bună nutriție și deci sănătate.
Gustul umami se întâlnește în mod natural în carne și legume. Este obișnuit mai ales în pește, scoici, mezeluri tradiționale, ciuperci, roșii coapte, spanac, țelină, ceai verde, brânză  (mai ales parmezan), sos de soia.

Bebelușii au parte din primele zile de umami, din laptele matern. Acesta are aceeași concentrație de umami ca o supă bună de pește sau o supă concentrată de oase, carne și legume.

Glutamatul, unul din responsabilii umami, este un amino-acid, aflat cam în toate alimentele care conțin proteine.
Monoglutamatul de sodiu sau MSG conține apă, sodiu și glutamat, nimic altceva. Accentuează gustul umami în mâncare. Pe la 1900, MSG era extras din alimente bogate în proteine, cum ar fi algele. În zilele noastre este extras din amidon, zaharuri din porumb sau melasa rezultată din fabricarea zahărului.
MSG se obține printr-un proces de fermentare similar cu cel pentru producerea berii, oțetului sau iaurtului.
Studiile științifice spun în general că MSG ar fi ok. Totuși, nu e bine să-l folosești la temperaturi înalte mult timp (de exemplu la mâncarea la cuptor) pentru că poate avea urmări nedorite asupra creierului.
Unii oameni au se pare dureri de cap după o mâncare cu MSG.
Mai e un zvon că ar contribui la obezitate. Nu s-a verificat științific dar multe nu s-au dovedit inițial și apoi cercetătorii s-au răzgândit.
Chinezii îl folosesc pe scară largă, în loc de sare.
Industria alimentară îl folosește intens, uneori pentru a masca sărăcia unui aliment sau altul.
Un pic de MSG (un vârf de cuțit la o mâncare) din când în când bănuiesc că nu are urmări. Nu aș face din asta un obicei zilnic atâta timp cât totuși planează unele dubii că MSG tropăie cumva în creierul nostru mai vioi ca alte substanțe. Mi se pare că problema principală ar fi că dacă mâncăm zilnic o mulțime de alimente care conțin MSG, înghițim mai mult MSG decât ar fi acceptabil pentru creierul nostru.

Așa că deocamdată, mă voi strădui foarte tare să păstrez rețetele tradiționale cu gustul umami.

O șansă grasă

O șansă grasă (A Fat Chance), un titlu amuzant pentru o carte. 
Autorul. DR. Robert H Lustig are un stil cam bramburit și pare să exagereze voit pe ici, pe colo.

Dr. Lustig consideră că pentru 50% din populație, obezitatea poate fi învinsă printr-o reglare a unor hormoni precum insulina, leptina, grelina, peptida YY, cortizolul etc.
Nu mai intru în amănunte privind rolul fiecăruia din acești hormoni. Este efectiv amețitor să citești despre reacțiile chimice din organismul nostru. De altfel am mai bătut câmpii pe această temă.
Avem însă o șansă foarte mare să picăm între cei 50% cu șanse reale de a slăbi respectând câteva reguli, aparent simple. Am adunat aceste reguli, cu rol în reglarea hormonilor care intervin în nutriția noastră, din mulțimea de studii care mi-a invadat poșta în ultimul timp.

1. Pune-ți adidașii în picioare și mișcă-te
Nu spera că o simplă plimbare zilnică sau câteva ore de gimnastică sau altă mișcare vioaie pe săptămână vor avea efecte imediate. Dar mișcarea este esențială pentru îmbunătățirea sensibilității la insulină.
Este cea mai bună armă în lupta cu stresul excesiv. Se zice că mișcarea reprezintă jumătate din soluția de slăbit.

2. Fă tot posibilul să dormi 7-8 ore pe zi.
Dacă ești insomniac, nu este un sfat simplu de urmat. Dacă alte leacuri băbești cunoscute nu merg, încearcă strategia:
- fără cafea sau alte băuturi excitante după ora 14
- masa de seară cu maxim 2 ore înainte de culcare și mai frugală
- mișcare cu  câteva ore înainte de culcare.
- poate ajuta și o pastilă de melatonină (hormonul natural secretat de creier ca să facem nani) dar nu aș face un obicei din asta

3. Micul dejun este foarte important
Nu rata micul dejun. Dacă nu poți mânca nimic la prima oră, mută micul dejun ceva mai târziu dar nu-l rata.
Micul dejun ideal pentru a regla hormonii foamei este alcătuit în principal din proteine.
Oul este prietenul de bază, deci. Toate dietele serioase permit în prezent 1-2 ouă pe zi.
2 felii de pâine integrală prăjite sau 2-4 linguri de fulgi de ovăz și 1 linguriță de zahăr  nu contează, dacă le combini cu alte alimente.
Dar dacă înlocuiești micul dejun cu minunata gogoașă sau covrigul cald sau celebrul croissant, nu te mira că te îngrași.

4. Ai nevoie de fibre ca de aer
Mănâncă legume, fructe, fasole, linte, nuci, alune, cereale integrale. Limitează alimentele rafinate, gen pâinea albă, pastele, orezul alb pentru că acestea nu conțin fibre.  Sau cel puțin respectă porțiile și combină-le cu legume. O porție de orez sau paste este cam ce încape în podul palmei. Trist poate, dar silueta subțire cere totuși niște sacrificii.
Mănâncă fructele întregi în loc să bei suc de fructe.

5. Stabilește și respectă orele de masă.
Este recomandabil să respecți micul dejun, să iei masa de prânz înainte de ora 14 și cina cu câteva ore înainte de culcare. Ar fi bine ca prânzul să fie masa principală a zilei.
Dacă ai tendința să ciugulești toată ziua, fixează-ți și două mici gustări.
Dar, în ultimă instanță, contează să nu mănânci brambura și să nu mănânci mult înainte de culcare.

6 Stabilește un model pentru meniul zilnic și respectă-l pe cât posibil. 
De exemplu, prânzul ar putea  să înceapă cu o supă sau o salată. Urmată de felul principal: o mâncărică de carne cu legume sau o bucată rezonabilă de carne sau pește cu o garnitură de legume sau o porție de leguminoase. Eventual un fruct și o bucățică de brânză ca desert.
Nu lua a doua porție din nimic până nu parcurgi tot meniul. Și nici atunci până nu trec 20 de minute, necesare organismului să decidă dacă mai vrea ceva.

7. Limitează drastic zaharurile libere, sarea, conservanții și alte chimicale.
Ultimul punct, dar cu care de fapt ar trebui să începi în reglarea hormonilor.
Dacă ai tendințe de îngrășare, renunță definitiv la răcoritoare, sucuri mai mult sau mai puțin naturale, cola, fanta etc.
Elimină complet toate chipsurile, snackurile, pateurile calde, covrigii, gogoșile și alte minunății. Or fi bune dar din păcate nu și pentru tine.
Vrei o bunătate dulce? Ciocolata, neagră au ba, este răspunsul. Dar nu mult și nu zilnic.
Limitează alimentele procesate, inclusiv mezelurile. Din când în când o felie de salam sau bacon sau șuncă, 1-2 cremvurști sau un cârnăcior nu-ți  demolează nici sănătatea și nici silueta. Dacă le mănânci zilnic, nu te mira când încep problemele.
Limitează în generale chimicalele din viața ta, atât cât este posibil în lumea modernă. Nu uita că și pielea este o poartă de intrare. Nu mai zic de bieții plămâni, suprasolicitați de aerul orașului.
Nu rata nici-o ocazie să-i plimbi prin parc sau într-o pădure.

Stresul nostru cel de toate zilele

Nu știu dacă ați observat, dar orice articol despre stres este un nou stres. Pentru că ți se explică până la durerea neuronilor ce dezastru pentru organism înseamnă stresul prelungit dar nu prea ți se dau soluții.
Da, stresul crește hormonul cortizol, asta te face să mănânci în neștire și să te îngrași. Nu mai dormi bine nopți de-a rândul și asta modifică comportamentul a peste 200 de gene. Scade imunitatea, nu mai zic de biata ta inimă în care se adună toate supărările.

Cea mai sugestivă explicație privind stresul prelungit și efectele sale este cea cu cana de apă. Dacă ții o cană mare de apă în mână 1 minut, este suportabil.  10 minute deja este mult. După o oră, devine ceva absolut imposibil, o tortură. O verși cu mare bucurie în capul cercetătorilor.
În viața de toate zilele însă nu prea ai uneori cum să verși apa peste cei care ți-au cauzat stresul.

Greu de dat sfaturi privind marile dureri. Chiar nu am idee cum poți face față. Timpul mai vindecă câte ceva, undeva durerea rămâne.
Stresul din cauza lipsei de bani nu poate fi controlat în opinia mea. Nu are rost să fim ipocriți și să pretindem că îl putem reduce dacă ascultăm muzică sau pictăm. Să fim serioși, este o problemă majoră.
Singurul leac este să faci rost de bani. Cum? Mi-ar fi drag să știu.

Dar în ce privește ceea ce eu numesc ”hărțuiala zilnică” chiar poți face multe.
Și acest stres este poate cel care ne toacă cel mai rău sănătatea, încet și sigur, uneori fără să ne dăm seama că există.
Includ aici și stresul cauzat de o dietă de slăbire. Este un stres zilnic, de loc de neglijat. Cauza ascunsă pentru care majoritatea dietelor sunt abandonate după un timp.
Pentru stresul cauzat de dietă, pot da câteva soluții care au funcționat în ce mă privește. Pentru celelalte stresuri, și eu mai am nevoie de sfaturi :(

Prietenele mele se miră când mă văd mâncând cu poftă la câte o petrecere o prăjitură sau alte ghidușii care nu se potrivesc cu dieta mea destul de severă. Nu mai zic de bere sau vin.
Dar ce nu știu, poate,  este că în ultimul an nu am mai avut probleme cu îngrășatul din cauza petrecerilor, dimpotrivă. E chiar bine să mai dai drumul la aburi din când în când pentru a preveni exploziile.
A doua zi însă, dieta mea reintră în normal și 1-2 zile după o petrecere, mănânc chiar mai ușor ca de obicei.
În plus, mai sunt câteva mici trucuri:
- în dimineața petrecerii mănâncă fără carbohidrați.
- la petrecere, evită pâinea sau pastele
- pe cât posibil, mănâncă o salată sau ceva crudități
- ai grijă să ai un pahar cu apă lângă cel cu alcool
- plimbă-te o oră înaintea petrecerii. Sau și mai bine, dansează la petrecere. (Acesta din urmă nu prea îmi iese, mai ales când nivelul muzicii este atât de mare că tinde să-mi spargă pietrele din bilă sau când muzica nu e muzică, e alt stres.)
Această strategie îți permite să-ți mănânci cu mare bucurie și plăcere felia de tort, fără nici cel mai mic sentiment de vină.

O armă ”nucleară” în lupta cu stresul dietei este plimbarea, de preferință în aer liber.
Simți că îți vine să strângi de gât pe deșteptul care ți-a inventat dieta? Ai o dorință fierbinte să spargi computerul când citești încă un sfat și încă un sfat, eventual care se bat cap în cap? Îți vine să lași dieta baltă și să te repezi ca ciocănitoarea Woody la frigider? Pune-ți adidașii în picioare și dă o tură prin mall, cartier, parc, pădure sau ce spațiu liber ai la îndemână.
Orice mișcare ajută de fapt, chiar și spălatul geamurilor.
Recent am descoperit un exercițiu care te detensionează grozav. Te ajută chiar să dormi mai bine, dacă reușești să-l faci mai pe seară.
Mișcarea în rafale sau, cum îi mai spun unii, în intervale.
De exemplu, pe bicicleta statică sau mobilă, pedalezi un minut lent pentru încălzire, apoi pedalezi 15-20 secunde cât poți de tare. Repeți de câte ori poți astfel încât la sfârșitul exercițiului să te simți bine
Dacă nu ai făcut de mult mișcare, începe gradual, cu câteva minute și crește la câteva zile cu un minut.
Poți face asta și cu mersul pe jos sau alte exerciții fizice.

Este extraordinar de util să te înscrii într-un grup de discuții, forum, grup de suport sau cum vrei să-i zici. Să stai de vorbă cu oameni care au probleme similare cu tine și să vă susțineți reciproc.
În cazul meu a funcționat forumul  South Beach.  Americancele sunt teribil de tonifiante și este foarte interesant să cunoști stilul lor de viață. Sfaturile lor sunt mai utile uneori decât dieta în sine. Nu mai vorbesc de exercițiul de limba engleză.
Există și alte forumuri interesante, gratuite. Cum ar fi http://www.myfitnesspal.com.
În România poți încerca http://www.slabute.ro/ deși informația furnizată este  bramburită, navigarea pe site este încă un stres, și include prea multă politică amestecată cu rețete.

Nu subestima puterea unui minut de relaxare.  Cafeaua de dimineață, bea-o și rămâi în viață, dacă nu ai alte idei.

În fine, fă tot posibilul să-ți găsești o pasiune. Orice îți face plăcere. Cu mare grijă desigur să nu se transforme în alt stres :)

Câteva lucruri bune

Azi nu prea am avânt și energie sa scriu despre diete.
Asa ca, în loc de "predica” zilnica, vă semnalez câteva lucruri bune pe care mi le-au scos prietenele în cale

Secretul unei cafele bune.
Ms Elena!

http://www.delicateseflorescu.ro/ro/acasa/

Se ia ibricul și se măsoară apa cu ceașca cu care se bea cafea, cam 50 ml. Se pune la fiert. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriță rasă. Dacă se bea cu miere, se pune mierea la sfârșit, mierea nu trebuie fiartă. Când apa ajunge la o temperatură călduță, ca de făcut pâine, atunci se pun două lingurițe de cafea (pentru fiecare ceașcă) nici pline cu vârf nici rase, obișnuite. Se amestecă și se lasă să fiarbă până când devine fiertura mai vârtoasă, dar să nu ajungă să dea în clocot. Se mai ia un vârf de linguriță de cafea și se presară ca o ploaie, cum ai pune zahăr pudră peste o gogoașă. Acest vârf de linguriță presărat reprezintă marele secret al unei cafele de excepție la ibric! Se amestecă, se face un caimac deosebit care se pune, o linguriță-două, în cești. Cafeaua din ibric se lasă să fiarbă până dă în clocot și se pune peste caimacul din ceașcă. Soliman Magnificul așa făcea, învățat de către un armean. 

Adevăratul piure de spanac
Ms, Denisa!

http://totuldespremame.ro/video/retetele-copilariei/piure-de-spanac-cu-ou-ochi

Am adaptat un pic rețeta la dieta mea.
Și un pont: iese o nebunie cu urzici opărite sau cu lobodă verde.


Ingrediente pentru 4 persoane:

500 g de spanac decongelat și stors bine sau 1,2 kg de spanac proaspăt care a fost, în prealabil curățat, opărit și apoi stors.
2 caței de usturoi tăiati în feliuțe subțtiri
1 lingura de ulei de măsline
1 lingură de făină
1 cana de lapte
4 oua
Câteva picături de ulei de floarea soarelui pentru uns tigaia pentru ochiuri
1 vârf de cuțit de nucșoara rasa
1 linguriță de sare
4 felii de pâine integrală, 2 măsline și 2 fire de pătrunjel pentru decor

Mod de preparare:
Încinge uleiul într-o cratiță și adaugă faina, amestecând sa nu se prindă de baza vasului. Adaugă  spanacul și laptele, amestecând încontinuu la foc mediu.
Fierbe încet amestecul, adăugând usturoiul și condimentele. Adaugă încă puțin lapte, dacă mai este necesar. După 20-22 de minute oprește focul și pasează piureul cu ajutorul unui mixer de mana.
În timp ce spanacul fierbe pe foc, unge o tigaie cu putin ulei și prăjește ouă ochiuri. Taie feliile de pâine în forma de  fetite sau băieței. Folosește măslinele  pentru gurițe și ochișori.

Poftă bună!

Pentru cei care cred încă basmul cu ”toate caloriile sunt la fel”

O calorie este o calorie, indiferent de proveniența ei. Așa se spunea până mai ieri și companiile din industria alimentară încă strecoară pe ici, pe colo dogma ”Toate caloriile trebuie tratate la fel”,
Numai că s-au adunat prea multe evidențe privind modul diferit în care organismul nostru utilizează diferitele alimente cu aceeași cantitate de calorii.

Iată câteva exemple date de Dr. Robert Lustig în blogul Still Believe 'A Calorie Is a Calorie'?
Articolul este un pic cam nervos dar informatiile sunt interesante.

- Dacă mănânci 160 de calorii provenind din migdale, vei absorbi numai 130. Și aceasta pentru că fibrele din migdale întârzie absorbția caloriilor în sânge. Caloriile ajung în intestin unde sunt păpate de bacterii.
- Ai nevoie de energie și ca să digeri alimentele. Energia necesară metabolizării proteinelor însă este dublă decât cea necesară pentru carbohidrați. Acesta este așa numitul efect termic al mâncării.
Proteinele sunt și mai sățioase decât carbohidrații, printre altele.
Asta nu înseamnă că trebuie să ne repezim să mâncăm proteine în neștire și să nu mai mâncăm carbohidrați. Organismul are nevoie de toate grupele alimentare, în primul rând. În al doilea rând proteinele în exces pot deteriora rinichii.
În principiu trebuie să mănânci cam 0.83g proteine per Kg per zi. De la această cifră trebuie să pornești în orice regim de dietă. Proteinele pot fi de origine animală sau vegetală (fasole, linte soia etc).
Poți crește cantitatea dar nu exagerat.
- Toate grăsimile aduc 9 kcal per gram. dar grăsimile omega-3 sunt sănătoase pentru inima ta în timp ce grăsimile trans îți blochează arterele în timp.
- Și ajungem și la zahăr. Prea mult zahăr duce la diabet - ultimele cercetări o arată. Și statisticile corelează diabetul cu consumul de zahăr.
Zahărul este format din 50% glucoză și 50% fructoză. Organismul folosește glucoza drept combustibil. Fructoza se află în stare naturală în fructe dar vine la pachet cu fibre.
Zahărul sintetizat, așa numitul ”zahăr liber” se duce rapid în sânge. Nu-l mai oprește nimic, nici fibre, nici grăsimi, nici proteine.....
Prea mult zahăr intrat brusc în organism, îl dereglează în timp. În primul rând obosește pancreasul care trebuie să secreteze mai multă insulină.

Asta nu înseamnă că trebuie să renunți la 1-3 lingurițe de zahăr pe zi și să le înlocuiești cu nu știu ce chimicale poate mai dăunătoare.
1-3 lingurițe nu înseamnă mare scofală pentru reacțiile chimice din organism. 1 linguriță aduce 4 g carbohidrați și 16 calorii. Poți să-ți îndulcești viața dimineața dacă așa dorești, fără emoții.
Poți mânca din când în când o prăjitură. Desigur dacă ești la o dietă, mai rar.

Discutăm însă altfel când este vorba de băuturile răcoritoare. Am publicat deja ”panoul de onoare”
Poate nu o să faci diabet cu o cola, dar americanii, una din națiunile cu cele mai mari probleme de sănătate, obezitate, diabet etc beau în medie 2-3 doze de cola pe zi.
Ca să nu mai zic de obsesia americană pentru dulce. Toate sosurile de pe piața nostră de origine sau pe bază de rețetă americană sunt dulci. Am găsit până și sos de soia insuportabil de dulce.
Pe multe forumuri americane sau britanice, retetele includ un pic de zahăr sau miere care caramelizează frumos carnea sau legumele. Iar o salată nu e bună fără un dressing cu ceva dulce în el. Yak!

Ai probleme de obezitate sau sănătate? Primul pas, redu drastic zahărul liber din alimentația ta: cola, fanta, energizante, sucuri de fructe (chiar dacă sunt 100% suc natural și apă), snackuri dulci, bombonele etc.

Pe urmă, mai vezi ce se întâmplă.

Panoul de onoare - proiect școlar cu băuturile răcoritoare și conținutul lor în zahăr.

Zahar, fără comentarii

Conținutul de zahăr din diverse răcoritoare.
Cum zicea un comentariu:
Și eu îmi făceam mustrări de conștiință că pun 1 linguriță de zahăr la cafea.

Dincolo de diete

Din când în când mai dau pe Internet peste câte un blog despre nutriție, scris de un specialist care pare să știe ce spune și în orice caz respiră bun simț.
Recent am găsit blogul lui Dorene Robinson, expertă în managementul greutății, autoare de cărți etc.

Dorene comentează noile tendințe în dietele actuale. Mai precis, noua modă a dietelor alternante.
Cu cele patru variațiuni pe tema dată:
- mănânci numai 8 ore pe zi și în rest nimic
- alternezi zile de ghiftuială cu zile de post sever (600 - 800 calorii)
- ții 2 zile de post sever pe săptămână și în rest mănânci ”normal”. (așa numita dietă 2+5).
- ții o dietă cu restricție de calorii dar din când în când îți permiți zile relaxate când mănânci ce vrei.

Nu mă miră succesul de care se bucură deja aceste diete. După succesul dietei Dukan, nu mă mai miră nimic.
Postul există desigur din antichitate și este legat mai ales de religie.
Sursa acestui nou gen de diete de ”post” par să fie cercetările privind longevitatea care arată că restricția pe termen lung a caloriilor (adică să mănânci numai 75% din ce ar fi normal) îmbunătățește sănătatatea și lungește viața. Dar...aceste cercetări au fost realizate pe șoareci, viermi, muște, ciuperci etc. de fapt, nu există cercetări de acest gen pe oameni.

Dorene explică excelent ce se întâmplă în mașinăria noastră internă, care desigur funcționează cu energie. Sursele de energie sunt carbohidrații, grăsimile, proteinele și alcoolul. Organismul le arde pe toate dar când și cum este altă poveste. Depinde de când a fost ultima ta masă, ce ai mâncat (balanța carbo/ grăsimi/proteine), ce ai făcut după ce ai mâncat, dacă ești pe ”deficit de energie” sau ești în vârstă și alte aspecte nenumărate ale biologiei umane.


Cum decide organismul ce să ardă mai întâi? De preferință arde acel combustibil care este mai greu de stocat pentru utilizare ulterioară. Și acestea sunt în primul rând proteinele și alcoolul. Apoi urmează carbohidrații. Deși poate stoca carbohidrații ca glicogen în mușchi și ficat, totuși organismul tău crește oxidarea carbohidraților când aceștia devin disponibili.
În final, organismul arde combustibilii în ordinea următoare: alcool, proteine, carbohidrați, grăsimi.

Oxidarea grăsimilor se reduce când crește disponibilitatea altor combustibili.
Implicit, cel mai mare nivel de oxidare al grăsimilor (inclusiv din depozite) are loc pe stomacul gol (când stai relaxat pe un fotoliu sau dormi) după ce toți ceilalți combustibili au fost epuizați.

Teoretic, singura modalitate de a arde depozitele de grăsime ar fi să menții un deficit de calorii pe termen lung pentru a forța organismul să continue să ”tragă” combustibil din depozit.
Nu contează ce schemă utilizezi, cel puțin din punctul de vedere al metabolismului energetic. Din punctul de vedere al sănătății, este altă discuție desigur.

Dietele care alternează postul cu ”zile normale”, pretind că pot păcăli mama natură.
Din păcate această idee tentantă pentru mulți nu are suport științific. Nu sunt confirmate de nici-o cercetare. Dimpotrivă, puținele studii au ajuns la concluzia că nu prea poți păcăli organismul.
Spaima nutriționiștilor este că acest gen de diete încurajează dezordinea în nutriția aderenților.
Dacă faci foame într-o zi sunt mari șanse să mănânci peste măsură și brambura în zilele următoare.
Cu șanse mari ca săptămânal să mănânci mult mai mult ca înainte.
O altă grijă este că aceste diete încurajează o dietă de calitate proastă în zilele de post. Cu ochi pe calorii, ce mănânci devine mai puțin important.
Una peste alta, sunt multe voci nemultumite și din public, sunt cei care s-au cam păcălit cu dieta 2+5.

Dorene mai zice că, poți urma un timp oarecare orice dietă restrictivă și poți avea succes pe termen scurt. Dar destul de repede mediul și viața ocupată intervin și începi să înșeli. Te blamezi că nu ai fost în stare dar de fapt ar trebui să înjuri dieta respectivă.

Bun, dar ce poți face?
Pe termen lung, într-un fel trebuie să înveți sau să reînveți să mănânci sănătos. Și calitatea contează dar și cantitatea. Mai trebuie să faci și mișcare. Mai este și stresul. Și sunt  încă multe, multe alte reguli pe care le vom revedea în articolele următoare.
Trebuie schimbat radical stilul de viață. Nu este de loc ușor și așa se explică succesele dietelor care promit rezultate rapide. Pe termen scurt, dragi dolofani, pe termen scurt.

Pește pentru dieta mea

Am studiat un pic peștele din farfuria mea și am ajuns la unele concluzii suprinzătoare.

Dacă vrei ceva plin de omega-3, heringul congelat sau în conserve cu ulei este peștele rege.
Chiar și marinat, încă are suficient omega-3 să merite banii dați.

Sardele în ulei sunt excelente, ar trebui să mâncăm o jumătate de cutie pe săptămână. Au potasiu, seleniu, fosfor și omega-3.

Dintre toți peștii proaspeți care mișună prin magazinele noastre, de departe cel mai sănătos (dacă facem abstracție de riscul de a mânca pești de crescătorie) și mai avantajos ca preț este păstrăvul.
Are mai mult omega-3 decât somonul (tot de crescătorie), exagerat de scump, și în orice caz mai mult decât somonul afumat. Îl găsești proaspăt, tot anul. Gustul este extraordinar, nu are multe oase.
Poți să-l gătești extrem de ușor. Pune păstrăvul într-o tigaie neaderentă cu un pic de ulei de măsline. Presară niște boia și piper, aruncă și 2 căței de usturoi. Pune la foc potrivi cu tigaia acoperită. După 20 de minute dă capacul la o parte si mai lasă 5 minute. Nu trebuie întors.

Pentru că tot am pomenit de somon, nu are oase, este excelent la grătar cu puțină lămâie, arată bine în farfurie. Dar față de calitățile sale reduse (pentru că este de crescătorie), prețul este exagerat de mare.

Somonul roz afumat este cea mai proastă opțiune. Are ceva omega 3 dar la jumătate decât cel proaspăt, în schimb conține foarte multă sare. Din când în când ca variație sau la o petrecere este un aperitiv interesant, în rest nu se merită.

Macroul este bogat în omega-3 dar are prostul obicei să atragă plumbul din apa marină. De aceea cică nu e bine să-l mâncăm prea des. Naiba știe. Oricum, marinat este excelent în salata orientală.








Peștii noștrii autohtoni nu trebuie dați la o parte, mai ales că minunatul crap de Dunăre are destul de multă omega-3. Bun și cel de crescătorie. Novacul (nu știu dacă este neam cu crapul dar seamănă) este chiar foarte gustos. Are foarte mult potasiu și ca orice pește, mult fosfor.

O plachie de crap cu ceapă, ardei, roșii la cuptor este o bunătate care face mâțele să miaune. Cu mămăiguță, musai.

Știuca este extraordinară.Am găsit un video cu o rețetă de știucă umplută excelentă.

Până o să-mi fac curaj să gătesc așa ceva, știuca pane sau prăjită cu un pic de ulei de măsline este printre mâncărurile mele preferate. Are foarte puține calorii, proteine de calitate, fosfor pentru creierul meu.

Tuna este un pește aparent  sărăcăcios în comparație cu rudele sale. Dar este foarte bogat în seleniu.
Este ”carnea de vacă” a japonezului. Poți face niște chifteluțe cu susan, un deliciu sau poți pune tuna la salate.













Ce a mai rămas de pus în farfuria de pește?
Codul? Nu, mersi. Deși este gustos, mai ales pane sau cu legume și maioneză și are calorii foarte puține, este greu să găsești un cod care să nu fi fost injectat cu apă. Am luat până acum de 3 ori țeapă, renunț.

Am lăsat la urmă fructele de mare. Nu sunt tocmai pește, nu?
Midiile au ceva omega-3, restul nu. Dar fructele de mare au o bogăție incredibilă de minerale. Sunt sățioase așa că porțiile nu sunt prea mari. Prețul per porție este suportabil.
Merită să mănânci din când în când o bunătate cu fructe de mare.

De exemplu o paella con marisco, pilaf cu fructe de mare. Am găsit aici o rețetă.





Așa că, poftă bună și miau!


ps. Dacă vă plac cifrele:

Peste - 100 g	Calorii (kcal)	Carbo  (g)	Lipide  (g)	Proteine  (g)	Minerale	Omega-3 (g)	Omega-6  (g)
Cod (cod, polock)	103	0	3.4	18	fosfor	0.1	0
Crap (Carp)	171	0	9.7	21	potasiu, fosfor	0.9	0.7
Hering (herring)	211	0	13.9	21.5	potasiu, seleniu	2	0.2
Hering marinat	218	5	14	18	seleniu	1.3	0.3
Hering sau sprot in ulei	211	0	13.9	21.5	potasiu, seleniu	2	0.2
Macrou (mackerel)	240	0	16.8	22.3	fosfor, seleniu, potasiu, magneziu	1.3	0.1
Macrou marinat (pickled mackerel)	263	5	16.9	22.6	fosfor, magneziu	1	0.1
Pastrav (Trout)	169	0	7.7	25	fosfor, potasiu	1.2	1
Sardele in ulei (sardines)	202	0	11.5	24.6	potasiu, seleniu, fosfor	1.5	3.5
Somon (salmon)	140	0	5.9	21.6	fosfor	1.1	0.6
Somon afumat	111	0	4.3	18		0.6	0.3
Stiuca (pike)	124	0	3.8	22.5	fosfor	0.1	0
Tuna (tuna)	107	0	0.8	25	seleniu	0.2	0
Creveti (shrimps)	80	0	1.3	17	zinc,fier	0	0
Midii (mussels)	132	0	4.4	23	mangan,zinc, fier, seleniu	0.9	0
Calamari (squid)	118	0	4.7	18.8	zinc, cupru	0.6	0

Irisin

Irisin. Ce nume simpatic pentru un hormon. Acum un an, cercetătorii de la Harvard University au descoperit un fapt excitant, în studii pe șoareci. Studiul lor a fost acum confirmat și pe oameni. În esență, se pare că atunci când ne mișcăm nu numai că ardem ceva grăsime și glucoză dar producem și acest hormon, irisin.

Irisin călătorește apoi prin corp, crește numărul de celule grase brune și le descrește pe cele albe.
Ceea ce este excelent pentru că celulele grase brune ard  grăsimile, cele albe le stochează. Iar celulele brune continuă să ardă grăsimi și după ce ai terminat exercițiul.
Irisin nu este singura proteină secretată de mușchi. Mușchii noștrii activi produc sute de proteine, unele acționând desigur ca hormoni.

Și uite așa începe să devină limpede de ce oamenii activi trăiesc mai mult și sunt mai sănătoși.

A venit primăvara. Puneți-vă adidașii în picioare și la drum.