luni, 18 martie 2013

Grăsimea brună

Grăsime maro (mă rog, brună), grăsime bej, grăsime albă ... Parcă începe să sune a jazz.
Mulți dintre noi ar prefera să asculte un șlagăr de gennl ”un măr pe zi ține grăsimea departe” sau poate ceva muzică hard rock ”mănâncă ce vrei 5 zile și postește 2 și ai să slăbești”.
Dar când este vorba de chimia din corpul nostru, lucrurile sunt așa de complicate că nu suferă comparație nici cu o simfonie.

Zâmbesc strâmb când citesc: ”îngrășarea se datorează unui dezechilibru fundamental energetic, când energia furnizată de mâncare depășește energia cheltuită pe mișcarea fizică și procesele metabolice”.
O terapie pentru reducerea greutății corporale trebuie desigur să implice mai puțină mâncare și mai mult exercițiu. Dar aceasta nu este nici pe departe de ajuns. Cine a trecut printr-o dietă știe prea bine aceasta.
Ființele umane și-au dezvoltat mecanisme biologice incredibil de complexe pentru a-și procura energia și a-și face rezerve. În afară de aceasta, anumite ”rotițe” din acest mecanism pot să funcționeze aiurea din cauza schimbărilor din mediul înconjurător, sau datorate vârstei, excesului de zahăr și amidon din alimentație sau mai știu eu ce.

De ani de zile, cercetătorii studiază grăsimea brună, un tip de grăsime generatoare de căldură, care arde energie în loc să o depoziteze (cum face grăsimea albă).
Bebelușii o au, pentru a le ține de cald. Ceea ce explică de ce unii bebeluși au supraviețuit după ce au stat ore în șir afară în ger.
Inițial, cercetătorii au crezut că adulții nu mai au această grăsime brună. Dar, surpriză, nu numai că mai au câte ceva din ea, dar chiar joacă un rol important în producerea căldurii și în metabolismul energetic.
O altă surpriză, grăsimea brună oferă o apărare naturală împotriva obezității: oamenii cu o cantitate mai mare de grăsime brună au o greutate corporală mai mică.

O dietă severă cu restricții calorice face mai mult rău, decât bine.
Pentru oamenii cu greutate normală, grăsimea brună consumă energie în timp ce grăsimea albă tinde să o depoziteze. Dar în cazul celor care urmează o dietă cu restricții calorice severe, grăsimea brună devine în mare parte inactivă ceea ce înseamnă că amândouă tipuri de grăsime devin organe de depozitat energie. Devine extrem de dificil să mai slăbești.
E ca și cum ai conduce o mașină și degeaba apeși accelerația pentru că un picior invizibil a acționat frâna.
Fenomenul este bine-cunoscut dar cercetătorii de la Garvan Institute of Medical Research din  Sydney și de la Universitatea NSW au găsit și explicația științifică. Au folosit șoareci în experimentul lor dar mecanismul este probabil la fel și la ființele umane.
Ei au arătat că un neuro-transmițător,  neuro-peptida Y (NPY), cunoscută că stimulează apetitul, joacă de asemenea un rol major în a controla dacă organismul arde sau depozitează energia.
“Un nivel mare de NPY semnalează corpului că se află într-o situație de ‘foamete’ și că trebuie să încerce să-și refacă și să conserve cât de mult posibil energia. Ca rezultat, corpul reduce procesele care nu sunt absolut esențiale pentru supraviețuire.”
Ca urmare, grăsimea brună, unul din țesuturile primare în care corpul generează căldură și deci utilizează energie, este deactivată.

În metabolismul uman sunt implicați o mulțime de hormoni și nu mai știu câte alte chimicale.
Ca să nu mai menționez genomul și mecanismele de activare/ dezactivare a genelor.
Dar atunci când te lupți cu grăsimea cea încăpățânată, te agăți și de ultimul pai.
Se fac acum studii pentru a vedea cum se poate crește și activa grăsimea brună.

Acum un an, cercetătorii de la Universitatea Harvard au făcut o descoperire importantă pe șoareci, descoperire confirmată ulterior pe oameni. Se pare că exercițiul fizic aduce și alte beneficii în afara arderii caloriilor. Și anume,  produce un hormon, numit irisin. Irisin este un călător ”ecologic” prin organismul nostru. Crește celulele brune cele bune și descrește celulele albe ”poluatoare”.
Irisin nu este de altfel singurul ”produs secundar” al exercițiilor fizice, rezultă de asemenea sute de proteine cu rol important în sănătatea noastră.

Un alt candidat pentru creșterea cantității de grăsime brună din organism este Acidul ursolic, care se găsește în mere (în special în coajă), prune, unele ierburi mediteraneene și de pe la noi cum ar fi busuiocul, levănțica, oregano, cimbrul și câteva fructe de pădure cum ar fi coacăzele.
Evident că mass-media a percutat imediat la această știre și a lansat un nou șlagăr ”Mâncați mere” dar lucrurile nu sunt de loc simple. Cercetările sunt confirmate numa în studii pe șoareci deocamdată.
Dar, mă rog, un măr pe zi este oricum una din cele mai bune idei pentru sănătatea ta.

Alți cercetători a descoperit o proteină care activează grăsimea brună dar cum poate fi aplicată descoperirea în practică nu este așa de clar.

Până sunt identificate metode mai deștepte pentru a mări cantitatea de grăsime brună din organism. singurele sfaturi pe care le aplic și pe care le pot da:
- nu urma diete tembele, care restricționează drastic caloriile. Dar nici nu mânca în neștire.
- ce mănânci și când mănânci este foarte important. Nu mânca prea mult seara. Mănâncă cât se poate de variat, cât mai multe legume, fructe și leguminoase dar și carne de calitate, ouă, lactate și brânzeturi. Include ”grăsimi bune”, cum ar fi uleiul de măsline, floarea soarelui și rapiță. Ai grijă ca peștele, uleiurile vegetale, nucile, alunele și migdalele să facă parte din meniul tău săptămânal.
- o salată pe zi și câteva fructe, inclusiv mere și prune, nu vor crește poate cantitatea de grăsime brună din corpul tău, dar vor ține doctorul departe de tine.
- fă din mișcare un stil de viață. Chiar dacă nu ai să vezi imediat rezultatele, pe termen lung, sănătatea și silueta ta se vor îmbunătăți.





Așa că, indiferent de ce șlagăr este la modă, pune-ți adidașii în picioare și mișcă-te.!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu