Dieta lui Luigi

O dietă este ceva care seamănă cu o odisee, o călătorie lungă și plină de pericole. De aceea un ghid este mai mult decât bine venit.

Pe la 1558, un negustor venețian pe numele lui Luigi Cornaro, a scris o cărticică Discorsi della Vita Sobria, cu un succes imediat, imens. Tradusă în mai multe limbi și publicată în nenumărate ediții, cartea încă se mai tipărește și în zilele noastre după 450 de ani.

Cartea, de dimensiunea unui articol științific din zilele noastre, promite o viață lungă, sănătoasă inclusiv din punct de vedere sexual. Normal că a devenit best-seller, mai ales că autorul avea 83 de ani când a apărut și vreo 10 nepoți.  A mai trăit până la 98 de ani, ceea ce este chiar incredibil pentru acele vremuri.

Pe când avea 35 de ani, tânărul Luigi mânca de rupea până într-o zi când doctorii i-au zis scurt: treci la dietă sau mori. Așa că a ales un stil de viață moderat, ordonat, inspirat de medicii și filozofii anticii.

Mâncare puțină, vin în cantități moderate.
Pe cât posibil și-a respectat siesta și a evitat excesele de orice fel, inclusiv frigul și căldura extreme, oboseala excesivă, sentimentele negative (ura și pasiunile violente).


Remarcabilă gândire pentru un tânăr de 35 de ani dar aș fi vrut să-l văd că încearcă stilul ăsta de viață în vremurile noastre și mai ales în România.
Numai că el era un negustor bogat, trăia la Padova pe vremea când nu se știa de poluarea aerului, avea o  casă cu o grădină imensă prin care mai treceau și ceva pârâiașe și așa mai departe.
Nu gătea, nu săpa la grădină, nu făcea aprovizionarea și curățenia casei, nu se lupta cu tot felul de șefi și cu Circumscripția financiară etc

A scris frumos, ce-i drept. ”Este sigur că, în timp, obiceiul devine a doua natură și forțează omul să-l urmeze fie el rău sau bun. De fapt, vedem de multe ori că obiceiul are mai multă forță decât rațiunea”.


Dieta proprie a lui Luigi Cornaro, în jurul vîrstei de 70 de ani era cam așa:
- pâine, supă carne de oaie, vițel sau pasăre, pește de orice fel, gălbenuș de ou și legume în cantitate totală de 12 uncii romane ( 1 uncie = 27,264). Deci ar fi cam 300 g mâncare solidă.
Ar fi cam echivalent cu 1 porție de carne sau pește, 1 felie de pâine, 1 castronel de supă, o jumătate de roșie și 1 gălbenuș de ou.
- 14 uncii de vin, ar fi cam 380 de g, adică două pahare mari de vin.
Nu ne spune însă ce dietă avea în tinerețe. Reiese că ar fi aceeași dar nu ne putem baza numai pe ce scrie.

Cred că oricum supa lui avea mult mai multe calorii decât supa mea limpede. Poți să faci o supă consome super concentrată de 500 - 600 calorii. Nu ne dă rețeta dar ăsta e pariul meu, că familia jongla cu supa lui :)
Per total ar fi cam 700 de calorii zilnice cu supa mea, sau 1200 calorii cu o supă super-concentrată.
Poți trai cu 1200 de calorii, atât ii trebuie organismului pentru funcțiile vitale. Nu prea mai poți face multe alte lucruri, însă.
Nu e de mirare că familia și prietenii s-au stresat teribil, după propriile spuse ale lui Luigi.

Nici să nu vă treacă prin minte să urmați această dietă cu prea puține calorii și fără fructe și lactate.
De altfel, Luigi ne îndeamnă să decidem singuri care este cantitatea de mâncare necesară zilnic, să nu facem excese, să nu mâncăm la o masă mai mult decât poate digera stomacul, să nu mâncăm ce nu ne priește (chiar dacă ne place). Odată planurile făcute, să nu ne abatem de la hotărârile și principiile noastre, orice ar cânta corul.