Gene, mediu și încă ceva

Mi-a căzut în mână un număr mai vechi din National Geographic privind gemenii. L-am recitit cu alți ochi, cei de dietă. Cercetările legate de gemeni au stârnit un pic de scandal, una din concluziile studiului menționat de revistă fiind că inteligența se datorează 75% genelor și numai 25% altor factori. Ceea ce oamenii corecți politic se străduie de prea mult timp să contrazică.
Întotdeauna am suspectat că ereditatea este vinovată în parte și pentru kilogramele în plus.
Mediul, adică aerul, chimicalele, mâncarea, stresul, educația etc contează desigur în formarea personalității noastre. Dar cum?
Mai este ceva, care face legătura dintre gene și mediu. Studiind gemenii identici, cercetătorii au descoperit un fel de comutatoare care se lipesc de DNA-ul nostru și au capacitatea sa activeze sau să dezactiveze unele gene.
Modificarea genelor este extrem de dificilă dar acești comutatori pot fi influențați, chiar printr-o dietă specială. Înțelegând prin dietă nu numai mâncare ci și mișcarea, stilul de viață, al nostru dar și al strămoșilor noștrii.
Cu cât se începe mai devreme influențarea genelor (chiar înainte de conceperea copilului) cu atât șansele de succes sunt mai mari în combaterea obezității. Ambii părinți influențează desigur genomul și comutatoarele. Fascinant, mă întreb în mod naiv dacă nu cumva și în cazul prostiei este valabil :)

Am mai găsit un articol fascinant NUTRITION AND THE EPIGENOME (Nutriția și epigenomul).
Au un desen foarte sugestiv.

Nutrienții din mâncarea noastră sunt transformați în grupuri de metil. De-a lungul traseului, intervin mai mulți jucători care transformă moleculele în grupuri de metil și în ultimă instanță le adaugă la DNA.

Printre chimicalele învinuite că perturbă acest proces, sunt unele din plastic.

Dar cred că povestea este mult, mult mai complicată. Ca de obicei, stresul este ignorat.



Cât de mult poate influența mâncarea comutarea genelor? Rămâi cu gura căscată când studiezi comportamentul albinelor. Larvele care se transformă în albine lucrătoare și cele care se transformă în regine sunt identice din punct de vedere genetic. Ca urmare a unei diete din lăptișor de matcă, larva va dezvolta ovare funcționale și  un abdomen mai mare pentru ouă. Își va dezvolta comportamentul unei regine a albinelor: scoate sunete specifice, se luptă cu reginele rivale, cochetează cu trântorii  etc. Regina albinelor se hrănește toată viața numai cu lăptișor de matcă.

Un alt articol, What's on your genes? (Ce este în genele tale?),  spune că nu numai  moștenirea genetică dar și comportamentul părinților joacă un rol. De exemplu, în experimentele cu șoricei cercetărorii au descoperit că șoricioica-mamă care își gogolește puii influențează gena care determină cum răspund șoriceii la stres.

Natura este mult mai deșteaptă decât ne imaginăm noi. Genele noastre nu se schimbă de-a lungul a sute de mii de ani, mediul se schimbă constant. Ca să ne adaptăm la aceste schimbări, răspunsul este epigenetica.

Revenind la dietă, deja teoria de mai sus are aplicații în unele boli grave cum ar fi leucemia. Alti medici studiază cum pot influența boli ale creierului, schizofrenia, depresia nervoasă etc.

Dar obezitatea?

Un studiu realizat în Finlanda timp de 10 ani asupra gemenilor identici,
Causes and consequences of obesity: the contribution of recent 

twin studies (Cauzele şi consecinţele obezităţii:contribuţia unor studii recente asupra gemenilor) 

International Journal of Obesity (2012) 36, 1017 -- 1024 

vine cu un mesaj optimist:
Predispoziţia genetică de a te îngrăşa poate fi contracarată prin dietă şi activitate fizică. Activitatea fizică trebuie începută în copilărie şi nu trebuie să se întrerupă de-a lungul vieţii.
Dar ce ne facem noi, boșorogii? Ei bine, sunt speranțe și pentru noi.
În primul rând,. valoarea activităţii fizice nu trebuie judecată numai prin efectul ei imediat asupra greutăţii corporale. De multe ori chiar pare să nu aibă efect, mai ales pe termen scurt. Pe termen lung insă are efecte benefice asupra metabolismului, de exemplu asupra lipidelor din sînge sau sensibilităţii la insulină.

Alte studii, citate de un articol de la Harvard, sugerează chiar că influența eredității este mică comparativ cu toxicitatea actuală a mediului, stilului de viață și mâncării.

Un alt articol Obesity, Epigenetics, and Gene Regulation (Obezitate, epigenetică și reglementarea genelor) sugerează că o dietă bogată în acid folic și vitamina B12 ar putea contracara efectele unei chimicale din materialele plastice (bisfenol) suspectată că perturbă mecanismul comutatoarelor de gene.
Alimentele care conțin cel mai mult acid folic sau vitamina B9 sunt vegetalele verzi (salata, spanacul), leguminoasele (mazărea, fasolea, lintea), varza, brocoli, conopida, gălbenușul de ou, laptele, portocalele și
ficatul.
Vitamina B12 se găsește în mai toate alimentele de origine animală (carne și în special ficat, ouă, lapte, brânză, pește, fructe de mare).

Eu una nu pot decât să sper că sunt pe calea cea bună atâta timp cât ajung să fiu obsedată de mișcare, mă lupt cu stresul negativ, încerc să ies de câte ori pot în afara orașului  și mănânc cât mai variat și mai consistent.

Cum zice un minunat articol de la Harvard, ereditatea nu înseamnă și destin.